Arhiva | plimbari RSS feed for this section

Rece de Paris

24 Oct

Înainte să plec, ca orice român care are aplicaţia Weather prin casă, m-am uitat să văd cum va fi vremea. Nu părea neprietenoasă – între 5 şi 7 grade noaptea, între 9 şi 19 grade ziua. Vreme numa’ bună de plimbat, am gândit ca orice turist optimist. Numai că, la aterizare, am auzit asta: „temperatura la sol este de zero grade Celsius”. Am crezut că a greşit omul şi a uitat să pună un 1 în faţă, cifra care ar fi schimbat total sensul acelei propoziţii. Dar a spus-o-n două limbi şi i-am dat crezare când am simţit-o pe pielea mea, pe scara avionului, la 10 dimineaţa. Apoi, s-a încălzit şi geaca de piele şi căciula plus „învelitorile de mâini” mi-au fost îndeajuns.

Ba, chiar mi-au prisosit la un moment dat şi am scăpat de ele lăsându-le să se îngrămădească-n rucsac cu hărţile, magneţii de frigider şi sticla cu apă. M-am gândit că vremea s-a reparat şi că nu-i nevoie să dau iama-n magazine în cautarea unei pufoaice.Alta mi-a fost părerea a doua zi, de dimineaţă, când maioul, cămaşa, puloverul şi geaca nu mi-au mai încălzit suficient trupul şi am dârdâit vreo juma’ de oră la coada pentru intrarea într-un muzeu. Mi-au clănţănit dinţii ca picioruşele maşinii de cusut Singer. N-am mai ieşit din cultură până seara.

Ieri a fost, însă, o zi superbă. Cele 19 grade anunţate s-au aşezat comod deasupra Parisului, spre ciuda mea. Sub un soare fără dinţi, n-am ratat plimbarea cu vaporul pe Sena. Păcat ca era ziua plecării. Şi ştiam deja că nu plec cu mâna goală. Am cărat acasă o răceală cruntă.

În avion, m-a durut capul în aşa hal încât am socializat cu o bună parte din avion. Nimeni n-a avut bulina mult râvnită, iar cele aproape trei ore de zbor au fost înfiorătoare.

Cine s-o mai uita pe Weather, s-o sfeclească aşa ca mine! Haaaaaaapciu!

Anunțuri

Dragă Mare Neagră,

18 Sep

te-am vizitat ieri pentru ultima dată, poate, anul ăsta şi sunt multumită că ne-am luat rămas bun aşa cum se cuvine. Chiar dacă nu m-ai primit cu căldură, te-am privit de aproape, de la distanţe cu minus chiar, şi nu mi-a fost deloc rău după ce mi-au amorţit picioarele şi nu ţi-am mai simţit răceala-ţi polară. N-am putut să înot ca-n miezul verii, dar şi eu sunt conştientă că e, totuşi, toamnă, si că atât mi-ai putut oferi la mijlocul lu’ septembrie.

Am vrut doar să ştii că mi-a făcut bine revederea. Te las cu bine, Mare Neagră!

Cu drag,

Nela