Nebună de legat

20 Oct

– Bună ziua!, spun emoţionată că sunt la uşa casei unde mi-am petrecut primii 8 ani din viaţă.

– Bună ziua!, îmi răspunde o femeie între două vârste, surprinsă de vocea-mi tremurândă.

– Vă rog să mă lasaţi să intru 5 minute în casă… Ştiţi, mă încearcă nostalgia… E aşa de ciudat…nu prea ştiu cum să vă explic… Eu aici am locuit acum 30 de ani… aici am venit în casă plină de sânge când mi-am spart capul după ce mi-a intrat în ţeastă cuiul de la scrânciob, aici m-a altoit mama când a aflat că am fost la scăldat în Vasluieţ fără ştirea ei, aici am adus prima coroniţă de la şcoală, aici mi-am pus pantofii cu toc ai mamei şi am căzut, aici m-am bătut prima oară cu Cătălin, fratele meu… Nu vreau să par nebună, dar îmi doresc mult să revăd casa asta.

La naiba, mai bine fug înainte să mai scot o prostie şi femeia asta să cheme Salvarea care să mă ducă direct la Socola.  Dar, în loc să o iau la goană, picioarele mi se înţepenesc în covorul din faţa uşii, lacrimile încep să-mi curgă şiroaie şi eu încă îi vorbesc despre copilăria mea unei femei pe care o văd pentru prima dată. Dar eu chiar am locuit acolo, cum să o fac să mă creadă?!

Udă era perna când m-am trezit. Chiar am plâns în somn. Ce vis ciudat…

Anunțuri

8 răspunsuri to “Nebună de legat”

  1. Sorin Grumazescu 20 Octombrie 2011 la 17:15 #

    Am citit cu emotie… Citeam si ma intrebam continuu…”oare a fost la Vaslui si nu a dat niciun semn de viata?… Nu pot sa cred asa ceva…” 🙂
    Si iti spun eu ce inseamna: esti nebuna de legat, ci trebuie sa va faceti timp sa ajungeti la Vaslui. Macar 2 zile. 🙂

  2. Sorin Grumazescu 20 Octombrie 2011 la 17:17 #

    „nu esti nebuna de legat”, scuze… 🙂

  3. Soare Catalin 20 Octombrie 2011 la 19:48 #

    E bine ca nu a murit inca copilul din tine cred, ca daca visul ar fi fost realitate ai fi fost primita cu drag de acea femeie.Imi doresc sa cred ca sensibilitatea si bunatatea oamenilor mai face inca „casa buna” cu romanii.

    • peschetta 20 Octombrie 2011 la 22:18 #

      Fratele imi sugereaza sa mergem acolo intr-o zi. Abia atunci ar fi o poveste interesanta.:)

  4. dana 20 Octombrie 2011 la 21:13 #

    ce vis frumos….. nostalgia anilor copilariei va fi mereu si cu mine……mi-e dor de o runda de popa prostu…acolo , pe presul intins pe iarba verde de la poarta…….. te pup.

    • Peschetta 20 Octombrie 2011 la 22:11 #

      Cum reusesti tu sa ma emotionezi, verisoara!:) poate ne adunam candva…

  5. Dana S. 24 Octombrie 2011 la 09:32 #

    Cu siguranta trebuie sa ajungi acolo. Cu sau fara Catalin.
    Visul este o exprimare a subconstientului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: