mananca, roaga-te, iubeste!

18 Oct

SLAB. asta-i parerea mea despre acest film. si n-am pretentia de critic de film cu patalama. sunt un om normal care a petrecut 133 de minute, sambata seara, intr-o sala de cinema alaturi de 3 doamne respectabile. toate 4 ne-am plictisit ingrozitor. prea luuuuuuuung. nu zic nimic despre subiect – poate vreti sa-l vedeti.

in prima parte – eat, am salivat din abundenta. mi-am amintit ce gust au pizza si pastele in italia si mi-am dorit tone de spaghetti chiar atunci, acolo, in timp ce rontaiam popcorn.

la partea cu pray, sa ne intelegem – nu meditez niciodata si nici nu ma rog decat la sarbatori de dragul mamei. aici a fost momentul sa recunosc in fata prietenelor ca, atunci cand am citit cartea, am sarit acest capitol(a fost super funny sa aflu ca si ele au facut la fel).

iar in ultima parte, uratul (dar sexosul) javier a stat prea putin pe ecranul urias de la multiplex. aici, doar una dintre noi nu l-a considerat sexi si rau! chestie de gust.

in rest…

– fete parfumate atat de tare ca miroseau ca magazinul sephora.

– julia roberts a imbatranit frumos, dar arata oribil cu buzele umflate cu ser.

– imi vine-n minte faza cu nasturii blugilor care refuzau sa se incheie dupa mese repetate. o pateam si eu in liceu cand doar la orizontala reuseam.

– am ras cu lacrimi intr-o criza interminabila pornita de la… nu-mi amintesc de la ce! dar stiu ca am enrevat-o teribil pe duduia blonda care statea in stanga mea si care era tare atenta.

– era o replica in film cu nu stiu ce fruct care are gust de picioare nespalate. cine naiba a avut curiozitatea sa stie ce gust au?

– eram gata sa pun pariu cu o prietena ca are curaj sa se ridice si sa-si indoaie degetele „urechi de iepuras” si sa le puna in fata fascicolului luminii de proiectie. n-a facut-o ea, dar un domn, ne-a oferit la final o demonstratie. ma tem ca a auzit discutia, dar n-a castigat nimic – n-a pus nimeni pariu cu el.

– doi tinerei de vreo 30 de ani au iesit din sala fix cand a inceput ruga!

– buna muzica!

– mai bine ramanea doar o carte.

– in film, inceputul a fost modificat.

– bine ca n-au fost si barbatii.

– a fost si brad pitt printre producatori? de ce nu ziceti asa, fetelor? mi-a placut la nebunie. ma duc sa-l mai vad o data.

ps – aceasta nu este o cronica de film. e o insiruire de idei din mintea unei femei care a platit bilet la mananca, roaga-te, iubeste!

Anunțuri

3 răspunsuri to “mananca, roaga-te, iubeste!”

  1. ruxa 18 Octombrie 2010 la 21:20 #

    amin, sister! :))

  2. cristina 19 Octombrie 2010 la 05:26 #

    ihiii!bai! suntem rele, suntem niste rele! cu diploma! this is art! ca asa spunea un amic, ca tot ce vezi si nu intelegi de ce exista e arta!:)) p.s. papusa cata rabdare sa dedici o pagina pe blogul tau unui asemenea film:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: