povesti de reporter (2)

24 Iul

O clipa am ezitat, apoi am am indesat microfonu’-n buzunarul pelerinei de ploaie (primita, alaturi de cizmele pescaresti, cadou de “inundatii 2005″). Duca-se naibii de treaba!, n-o sa-mi ridice nimeni statuie…
– Haaaaaaaaaaaaaaaaai, Mihaaaaaaaaaaaaaai!, am strigat imediat dupa, dar operatorul s-a incapatanat sa filmeze! (a meritat – in treacat fie spus – imaginile saptamanii au fost premiate, votate de colegi – sa ridice mana cine isi aminteste!).
Eram intr-o barca pneumatica a baietilor de la BGS intr-un sat lovit de ape. Nu tinusem prea multi copii in brate pana la barbulesti. Si erau cativa in catunul din ialomita.
– Intai copiii!, am urlat.  Ii ducem pe partea cealalta a malului si ne intoarcem si dupa voi!
Oamenii s-au conformat. Si nu ca ar fi avut incredere in reporterul adunat parca de pe apele ialomitei, dar nu prea aveau de ales.  Sa se intoarca-n sat nu puteau din cauza apelor si cine stie daca mai aveau casele-n picioare… Mi-au dat copiii si i-am asezat in barca unul cate unul. Imi vine-n minte un bebelus de vreo 6 luni.  Nu stiam cum sa-l tin, dar voiam sa-l duc dincolo, pe malu’ celalalt, unde era in siguranta. Nu mi-l amintesc prea bine, dar stiu ca-l strangeam in brate  sa nu-l scap in apa in balansul barcii. Era infasurat intr-o patura sa nu-i fie frig si sa nu ajunga la el ploaia nenorocita, aceeasi care l-a scos din patul caldut.
Am muncit vreo 8 ore cot la cot cu baietii de la bgs. Un du-te-vino cu folos. imaginile au ajuns la bucuresti. Apoi a urmat transmisiunea. Doar d’ aia eram acolo. Mi-a facut placere sa-i povestesc lu’ Mandruta, la tv, ce facusem toata ziua. Era o zi … ALTFEL! O zi cu plansete de copii speriati. Dusi de noi la adopost de ape.

Murdari de parca ne-am fi tavalit prin noroi ca Shakira, am mancat salam cu paine, plus ceva felii de branza pe capota masinii si… am purces din nou la treaba. Nu aveam cazare, nu stiam unde-o sa ne asezam capetele dupa ce scapam de apa, dar redactia (personajul colectiv) a decis ca trebuie sa facem un reportaj de noapte. Aha!, alta apa in galosi, alta distractie! – ne-am zis. Nu-i bai, suntem tineri, mai ducem! Hai, baieti, din nou la treaba ! (eu fiind singura femeie din grup). Maietii mei – adica operatorul si soferul, dar aveam nevoie de o barca pentru a ajunge, din nou, in sat. M-am temut atunci ca nu o sa mai vrea nimeni sa munceasca dupa o zi lunga si uda. L-am rugat pe Bogdan (seful BGS) sa-mi dea doi de-ai lui si-o barca, sa vedem daca nu cumva mai e in sat vreun ratacit printr-o casa cu etaj (doar asa mai era posibil). Spre marea mea surprindere, nu s-au putut hotari si au venit TOTI baietii BGS. Eram in gasca, la naiba! Doar mancasem o paine murdara impreuna (anticorpii de atunci ma mai ajuta si azi). Cin’ sa mearga, cin’ sa ramana? Mai bine ne bagam toti la apa! :)
In sat, linistea noptii era tulburata doar de prabusirea unei alte case…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: