prietenia – bratara de aur!

24 Mai

am vazut-o prima data pe holurile liceului economic din calarasi. venise de la oltenita sa studieze contabilitatea in capitala de judet. blonda, ochi verzi, o fata frumoasa dupa care intorceau capetele toti baietii din scoala si vreo 97 din alte licee. exuberanta ca orice fata de liceu. avea o uniforma scurta (la fel de scurta ca a mea) si nu intra pe poarta nerujata! de vreo doua ori a intors-o din drum directorul liceului – gabi, nu ai ruj!:)

imi placea compania ei. eram la fel din multe puncte de vedere.

intr-o dimineata am gasit-o plangand in autobuz. statea pe un scaun. cu mainile impreunate pe fata, suspina. gazda o dadea afara-n strada in cateva zile. n-am sa spun aici motivele – sunt multe si far’ de importanta. i-am promis ca o ajut sa-si gaseasca o locuita. era o promisiune facuta pe fuga, nu aveam nimic in vizor. dar trebuia sa gasesc eu o casa in calarasi-ul ala mare. 🙂 a trecut o zi, au trecut doua, au trecut trei… ups, nimeni nu vrea o fata-n gazda?! ok, o intreb pe mama. nu o putem lasa pe drumuri. m-am dus acasa la mama cu o faţă care l-ar fi impresionat pana si pe CTP. nu insisist – am convins-o. pana-si gaseste altceva, a concluzionat mama. a durat aproape 4 ani! 🙂 am stat impreuna si am impartit totul ca doua surori de varste apropiate. nu e cazul sa amintesc aici de cate ori ne-am furat-o de la mama. o meritam!:)

dupa terminarea liceiului, a ales sa traiasca la 2000 de kilometri de bucuresti. (buna treaba – zice azi cand are doi copii ce vor creste intr-o tara civilizata) au trecut 16 ani de atunci. acum e italianca de soi. cu patalama! de cel putin doua ori pe an fug la roma s-o vad. iar ea vine de cate ori are ocazia. am multe prietene, dar uneori imi lipseste EA!

un eveniment nefericit a adus-o in tara zilele trecute. am strans-o tare in brate. imi era asa de dor…

Anunțuri

5 răspunsuri to “prietenia – bratara de aur!”

  1. Dana S. 25 Mai 2010 la 14:33 #

    Ma regasesc foarte mult in ceea ce ai scris si inteleg foarte bine sentimentul.
    Ne schimbam continuu, dar important este ca exista persoane pentru care noi ramanem la fel, in ciuda a tot.
    Suntem prieteni pentru ceea ce ne uneste, nu pentru ceea ce ne desparte, este vorba cuiva foarte drag mie…

    • peschetta 26 Mai 2010 la 14:02 #

      danuta, mai pofteste pe aici!:) (bine ai revenit!)

  2. betty 28 Mai 2010 la 12:08 #

    Ce poveste frumoasa! Cu atat mai frumoasa cu cat am avut prilejul sa cunosc cele doua prietene – surori. O asa prietenie de durata, mai rar gasesti. In vremurile astea tulburi in care lupta pentru supravietuire ne face sa uitam ce este aceea o prietenie adevarata, ne înraim si ne dusmanim unii cu altii de parca am vrea sa ramanem singuri pe pamant.
    Am postat gandurile mele aici pentru simplul motiv ca sunt de acord cu „prietenia bratara de aur” şi mă bucur ca de aproape 15 ani o cunosc pe Ionela. Si eu la randul meu, in ceea ce o priveste, pot sa spun ca prietena mea reprezintă pentru mine o adevarata bratara de aur pe care nu-mi doresc sa o pierd NICIODATA!Asta pentru ca, in cel mai greu moment al vieţii mele, prietena mea mi-a întins o mana de care aveam imperios nevoie! Oare cat de mult conteaza sa ai o asemenea prietena? Va spun eu. ENORM si pentru asta cred nu o sa mai am timp in aceasta viata sa-i pot multumi! Dar ea stie acest lucru, cu siguranta!

    • peschetta 28 Mai 2010 la 14:02 #

      betti, mai am o mana, dar sper sa nu mai ai niciodata nevoie de ea!:)

  3. betty 28 Mai 2010 la 12:10 #

    scuze am facut o greseala, cred, dar ma iertati pentru ca de vina au fost cateva… lacrimi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: